Aplicarea motoarelor electrice

Cel mai utilizat între diferitele motoare electrice este motorul asincron AC (cunoscut și ca motor cu inducție). Este ușor de utilizat, fiabil de operat, ieftin și robust din punct de vedere structural, dar are un factor de putere scăzut și o reglare dificilă a vitezei. Mașinile cu putere mare și cu viteză mică folosesc de obicei motoare sincrone (vezi motoarele sincrone). Motoarele sincrone nu numai că au un factor de putere mare, dar viteza lor este independentă de dimensiunea sarcinii și depinde doar de frecvența rețelei. Munca este relativ stabilă. Motoarele de curent continuu sunt utilizate în mod obișnuit în situațiile în care este necesară reglarea vitezei pe o gamă largă. Dar are un comutator, care este complex ca structură, scump ca preț, greu de întreținut și nu este potrivit pentru medii dure. După anii 1970, odată cu dezvoltarea tehnologiei electronice de putere, tehnologia de control al vitezei a motoarelor cu curent alternativ s-a maturizat treptat, iar prețurile echipamentelor au scăzut, ceea ce a început să fie aplicat. Puterea mecanică maximă de ieșire pe care o poate rezista un motor în cadrul sistemului de operare specificat (ciclu continuu, pe termen scurt, intermitent) fără a provoca supraîncălzirea motorului se numește puterea sa nominală. Când îl utilizați, trebuie acordată atenție reglementărilor de pe plăcuța de identificare. Când motorul funcționează, trebuie să se acorde atenție potrivirii caracteristicilor de sarcină cu caracteristicile motorului, pentru a evita viteza sau blocarea. Motoarele electrice pot oferi o gamă largă de puteri, de la miliwați până la zeci de mii de kilowați. Utilizarea și controlul motoarelor electrice sunt foarte convenabile, având capacitatea de a autoporni, accelera, frâna, invers și menține. Puterea de ieșire a unui motor electric general variază cu viteza în timpul reglajului vitezei.